Câtă frumusețe!

Dacă mai există feerie în secolul XXI, atunci ea trebuie că arată ca „Înșir'te, mărgărite”, de Victor Eftimiu, de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, în regia lui Alexandru Boureanu: plină de culoare, de costume frumoase, în culori la modă, și de Ilene Cosânzene îmbrăcate în rochii vaporoase, portocalii. De la „vidul ontologic” din „Scaunele”, o baie binefăcătoare în plinul ontologic al poveștii! E adevărat că cel din urmă privește mai ales copilărimea căreia regizorul îi captează atenția printr-o frumusețe adaptată la rigorile de azi: defilare de vizual în cele mai elaborate și colorate detalii, ingenios născocite, care suplinesc găurile din povestea tăiată de Alexandru Boureanu și din vocile nu prea percutante ale unor interpreți.

„Ne-am dorit să facem o poveste feerică, deoarece, în abundența de desene animate și jocuri electronice, trebuie să existe și această compensație a unui spectacol de teatru care să îi readucă pe copii în tărâmul versului, al poveștii care sensibilizează, care emoționează”, își motivează regizorul demersul.

Zis și făcut, doar că secretul succesului stă în imagistica de azi. Făt Frumos, fumusețe up to date, efeminat, narcisiac, e obsedat să-i stea bine șuvițele blonde care sclipesc în lumina reflectoarelor. Crainicul (Vlad Drăgulescu) e întruchipat de o apariție longilină, pe picioroange, în costume vaporoase și materiale care fâlfâie. De altfel, defilarea prinților ce le pețesc pe cele trei fete ale lui Alb Împărat (Ion Colan) rămâne unul dintre cele mai ofertante momente ale spectacolului. Pe Voie bună, regizorul și actorul Ștefan Cepoi și-l închipuie ca pe un personaj de film comic, un tăntălău binevoitor. Prințul Țară Bună va fi creionat, cu mult umor, de Cosmin Rădescu, în chip de englez snob, cu pipă și accent britanic. În etalarea aceasta de personaje, ori de câte ori textul permite, regizorul Alexandru Boureanu și actorii nu uită niciodată să selecteze detaliul comic care individualizează. Spectacolul e destinat, astfel, și copiilor, dar și adulților căci umorul e conținut în cele mai multe dintre situații: în ambiguitatea cuvântului „măciucă”, de exemplu, din replicile lui Buzdugan, în comportamentul prințeselor din scena în care își aleg mirii, în nuanțele prinților pețitori, dintre care unii vin cu deprinderile din sala de fitness, în costumele lor compozite - imaginate năstrușnic de Raluca Turliu Cobilanschi -, cu pantofii imenși, de desene animate, îndreptați către public, în timp ce fața actorilor rămâne orientată către fundul scenei.

Totul e colorat și plăcut ochiului în această montare, și floarea care înconjoară chipul Sorinei, și leagănul împodobit vegetal în care ea somnolează (Anca Țecu într-o Zână a Florilor plină de prospețime, bucurie, dragoste, împăcare și grație). Și peruca lui Făt Frumos, și efectele de lumini moderne - încât povestea să-i intereseze pe puștii de acum -, și decorurile frumoase ale lui Adrian Damian, cu romanticele pânze de păianjen supraexpandate.

Ca actorie, din capul locului, trebuie salutată performanța Mirelei Cioabă în rolul Vrăjitoarei, cu voce excelentă, modulată, când joasă, când pițigăiată și o prezență de scenă remarcabilă, diversă, acum parșivă, manipulându-i fără greș pe toți cei trei prinți, acum plină de căldură, ca în celebrul monolog în care vorbește despre fiul ei, Zmeul, și despre strategia de a-l proteja.

O feerie atât de frumoasă și de atent lucrată ca „Înșir'te, mărgărite” de la Teatrul Național din Craiova, în regia lui Alexandru Boureanu, merită oricând văzută.

Preluat din revista Cultura
Foto Florin Chirea