Despre dictatori și alți demoni

 



Mai poate artistul să schimbe ceva în Cetate? Mai ales dacă Cetatea se află în România? Iată întrebarea pe care și-o pune Alexander Hausvater. În volumul Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetiții, Cristina Rusiecki colectează mostre din nașterea spectacolului politic Iulius Caesar. Cinci săptămâni de ochi holbați la repetiții și de urechi ciulite la artiști. Ce cred actorii despre personaje, de-a ce se joacă, ce îi enervează, ce distracții își mai găsesc... chiar o colecție de mici momente de sublim.

Cei din echipă reacționează la problemele zilei, dar și la cele din repetiții. Cristina Rusiecki propune o carte vie care ia pulsul tuturor. De la reflecțiile despre dictatură la reflecțiile despre... cura de slăbire! Plus inerentele glumițe de la repetiții. Lor li se adaugă importante probe din măruntaiele creației filtrate în jurnalele unora dintre actorii participanți la spectacol, Ana Maria Cojocaru, Corina Dohanici, Doru Iosif și Cătălin Ursu. Dar creierul tutelar, cu cea mai mare deschidere și poftă de a-și exprima și traduce intențiile artistice, rămâne, indubitabil, regizorul Alexander Hausvater. Cum se naște un spectacol de teatru politic în vremuri tulburate politic? Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetiții oferă câteva dintre posibilele răspunsuri.


______________

 

Prin octombrie 2010 m-am întâlnit cu una dintre figurile mele preferate din teatru: regizorul Alexander Hausvater. M-a întrebat dacă participasem vreodată cap-coadă la repetițiile unui spectacol. I-am răspuns că nu, dar că aș fi din cale afară de interesată. Mi-a oferit o șansă de zile mari. Curând, începea să lucreze la Teatrul Național Timișoara Iulius Caesar (în grafia preferată de el), un spectacol de teatru politic puternic actualizat. Două luni în cap. Puteam să merg și să asist, apoi să scriu ceva. I-am mulțumit și am cerut un răgaz de câteva zile să mă gândesc dacă și cum pot să-mi aranjez treburile. Tentația era prea mare. A doua zi l-am sunat și i-am spun că vin. „Foarte bine!”, a răspuns el laconic. Din păcate, muncile cotidiene m-au împiedicat să ajung de la început și să fiu de față la întreaga perioadă. Dar, pentru cinci săptămâni bătute pe muche, am stat lipită de trupă. Am căscat ochii, am memorat și, când informația risca să depășească puterile mele de stocare, mi-am luat conștiincioasă notițe despre tot ce vedeam. Și, mai presus de toate, am vorbit cu artiștii! În sfârșit, după aproape doi ani, am reușit să termin cartea de față, punând cap la cap observațiile și numeroasele discuții de atunci. Rezultatul se găsește în paginile cărții.

Cristina Rusiecki

 

Travaliul livresc al Cristinei Rusiecki a însemnat asistare la repetiții, notițe, discuții cu regizorul, actorii, scenograful, coregraful, compozitorul etc., consemnarea lor. A colectat material, l-a selectat, l-a așezat în formatul gândit pentru carte și așa a ieșit Despre dictatori şi alți demoni. Iulius Caesar, jurnal de repetiții. Din paginile sale aflăm detalii referitoare la spectacol, dar transpar din pliurile lor și informații avizate despre cât de complex e procesul creativ, câte neliniști, frământări, răscoliri, speranțe, eforturi incumbă, despre substraturile psihologice ale artei teatrale. Cristinei Rusiecki i-a reușit: a găsit tonul și măsura adecvate pentru a portretiza un artist incomod, care transformă trupele pe unde trece ca o adevărată furtună estetică, un regizor care a amprentat teatrul nostru din ultimele decenii. Alexander Hausvater a adus în teatrul românesc noi metode și practici teatrale, cele specifice Apusului unde a lucrat îndelung, a impus un model personal, care înseamnă „fizicație”, implicare deplină, cantonament teatral, suspendarea activităților civile, zdruncinarea spectatorului în parcursul său receptiv. Nu le cere colaboratorilor nimic din ceea ce el însuși nu poate face, lucrează cot la cot cu actorii și ceilalți, pe care îi echipează cu noi resurse, despre care nici ei înșiși nu știu de unde izvorăsc. Jurnalul acesta e polifonic, în el vorbesc pe rând scenografele Judit Dobre Kothay şi Velica Panduru, compozitorului Yves Chamberland, coregrafului Răzvan Mazilu, light designerului Lucian Moga, interpreţii Ion Rizea, Colin Buzoianu, Doru Iosif, Cătălin Ursu, Victor Manovici, Romeo Ioan, Andrea Tokai, Benone Viziteu, Alina Ilea, Ana Maria Cojocaru, Matei Chioariu, Călin Stanciu Jr, secretarul literar Codruţa Popov etc. Stilul Cristinei Rusiecki e plăcut, colocvial, prietenesc, călăuzind lectorul în acest microcosmos care este lumea unui spectacol. La finalul ultime fraze din carte, te simți nostalgic că s-a încheiat, dar mai îmbogățit teatral.

Oltița Cîntec, „Prefață”

 

Ieșită din serie, [cartea Cristinei Rusiecki] se articulează pe principiul cutiilor magice, care se îmbucă una în alta și, periodic, după regula precisă a contrapunctului, se desfac în tot atâtea labirinturi, unde cititorii o urmează pe Ariadna, autoare ce desfășoară inspirat firul al cărui capăt îl ține, de data aceasta, regizorul Tezeu. E o benefică schimbare de locuri și de roluri care prilejuiește o lectură interactivă, cuceritoare în inedita-i simultaneitate: autoarea „citește” spectacolul cot la cot cu lectorii textului. Spectacol înseamnă în acest caz tot ce se întâmplă faptic, se afirmă și se neagă, între ricanare și entuziasm, se construiește și se dărâmă, se schimbă și se re-schimbă, se intuiește și se dezlănțuie în foyer, în ateliere, pe scenă, la exercițiile fizice, la repetiții, în momentele tensionate care preced premiera și chiar în paginile jurnalelor câtorva actori. Sub mottoul-mantră „Energie, energie, energie!”, repetat cu obstinație și în clipele de tulbure îndoială și în cele de maximă satisfacție, marca Alexander Hausvater spulberă una câte una barierele scepticismului și îi cuprinde pe actanți (și ne cuprinde și pe noi, cititorii) în turbionul încrederii necondiționate în puterea artei acestui maestru al (tuturor) combinațiilor teatrului viu, în continuă mișcare.

Cornelia Maria Savu, Revista Cultura

Comentarii

Postări populare