Un click și... 100 de realități

Ce priză mai avem la realitate când petrecem câte paisprezece ore pe zi în virtual? Trăim tot mai mult în lumi secundare care derivă un sistem dintr-un alt sistem. Și tot așa... plăsmuire după plăsmuire. Hologramă după hologramă din ce în ce mai performantă, cu „sunete, mirosuri, atingeri”. Ce mecanisme de prezervare a intimității are un cuplu în care dragostea se petrece la distanță? Ce opțiuni are perechea în care maximum de tandrețe înseamnă întâlnirea pe Skype de la mii de kilometri? Atingerea corpurilor aflate unul lângă altul este înlocuită de camera video într-un nou tip de comunicare. Una derivată. Astfel de teme tratează spectacolele discutate în volum. 

 

Volumul Un CLICK și... 1000 de realități. New media în teatrul românesc a fost conceput pe două direcții. Prima se referă la spectacolele care tratează temele generate în teatru de explozia mijloacelor de comunicare din spațiul virtual, de mutațiile pe care acestea le provoacă în sensibilitatea contemporană și în percepția asupra lumii. Una dintre temele abordate este abundența comunicării online, a relațiilor create în mediul virtual între parteneri cu identități false. Care sunt rezultatele acestui tip de comunicare rapidă, necenzurată, în care fiecare participant își proiectează propriile reprezentări despre ceilalți? În care, în lipsa apropierii fizice, emoțiile și reacțiile răzbat prin icon-uri neverificabile și zâmbete standard. 

A doua direcție pe care se dezvoltă volumul își propune să analizeze modalitățile de utilizare a noilor media în teatrul românesc al ultimilor ani: videoproiecție, sunet digital, spațiu-instalație, lumini inteligente, teatru de obiecte, disco-silent, holograme etc. Volumul încearcă o analiză a funcțiilor semantice pe care aceste mijloace le-au câștigat, rând pe rând, în evoluția teatrului românesc din ultimii cincisprezece ani. Autoarea apelează, ori de câte ori s-a dovedit posibil, la punctele de vedere și la explicațiile unor artiști ce vehiculează în mod constant cu aceste instrumente: regizorii Bobi Pricop, Carmen Lidia Vidu, Ana Mărgineanu, scenografii Andu Dumitrescu, Adrian Damian, Irina Moscu, Mihai Păcurar, dar și actorii care s-au confruntat cu mijloacele respective, ca Toma Dănilă, Diana Lazăr, Ada Galeș sau Istvan Teglas. 

Tipărit în condiții grafice bune, Un CLICK și... 1000 de realități. New media în teatrul românesc a fost conceput ca un volum-album color în care cuvântul are pondere aproximativ egală cu ilustrația. Volumul se încheie cu un index de spectacole și de creatori pentru a facilita accesul rapid la informația căutată de cei care cercetează o temă sau alta, un domeniu sau altul, un limbaj artistic sau altul. 

 

____________

 

❞

New media, animațiile, clipurile nu sunt teatru, dar sunt noile convenții ale teatrului, fiindcă îl ajută să se compună ca spațiu, ca lumină, ca imagine, ca ritm, ca energie. Îi dau o nouă muzicalitate, un nou limbaj şi mult mai multă credibilitate. Efectul de recunoaștere, necesar teatrului, nu mai poate avea loc fără limbajul video. 

Carmen Lidia Vidu

 

❞

Scopul principal al folosirii noilor media este de a îmbogăți sentimentul de imersiune şi de prezență a publicului, dar şi de a crea o experiență teatrală interactivă care să transforme publicul pasiv într-unul activ. 

Irina Moscu

 

❞

Tehnologia poate funcționa doar ca instrument. În sine, este spectaculoasă, dar, pentru mine, tehnologia funcționează numai pentru a amplifica emoția.

Bobi Pricop

 

❞

Condiția postumană de care se vorbește în jur se referă, pe lângă altele, tocmai la aceste extensii ale umanului prin tehnologie, care ne ascut simțurile și ne ajută să ne conectăm mai intim unii la ceilalți. În rest, orice instanță în care o unealtă new media poate fi înlocuită cu o alta mai rudimentară poate fi o pistă conceptuală sterilă.

Mihai Păcurar

 

❞

Relația dintre om şi tehnologie nu poate funcționa decât în condițiile unei armonizări perfecte. Niciuna dintre părți nu trebuie să piardă teren în fața celeilalte, iar dacă se întâmplă, e de preferat să piardă aparatele. În fond, totul e menit să sprijine efortul oamenilor de pe scenă, şi nu să dezvolte povești aberante, fără nicio legătură cu nimic. 

Andu Dumitrescu

 

❞

În mod normal, dacă un actor întârzie, îl suni sau te urci în taxi și te duci la el acasă. Ei, când actorul e pe alt continent, e mai greu...

Ana Mărgineanu

 

❞

Ce încerc eu în propunerile de spațiu este să integrez nu tehnologia, ci senzația pe care tehnologia te ajută s-o ai. Nu aş ascunde faptul că atunci când un cablu îți omoară zeci de ore de repetiții, îți vine să faci teatru clasic, frumos, cu un actor frumos şi o lumină frumoasă pusă pe el. Pentru mine, aceste new media rămân niște mijloace de a exprima ceva.

Adrian Damian