Conferință „Radu Afrim. Țesuturile fragilității”

Conferință „Radu Afrim. Țesuturile fragilității”

15 decembrie 2016, Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu

 

 

„Ăsta nu e teatru! Ce a făcut după Trei surori de Cehov e curată blasfemie.”

„Are Afrim premieră la Brăila. Unde găsim niște autobuze în care să încăpem toți?”

Sunt cei doi poli între care s-a structurat receptarea operei lui Radu Afrim. Negat cu ferocitate la începutul carierei de criticii cu autoritate, a reprezentat, pentru cel puțin un deceniu, „copilul teribil” al teatrului românesc. A montat aproape numai autori contemporani. A spulberat structura tradițională a scenei noastre de i-au mers fulgii. A stârnit complicitatea publicului aducând în prim-plan o vajnică suită de marginali – ce-i drept –, cam într-o dungă, toți sensibili și omenoși, care trăiesc după reguli proprii. I-a înconjurat de giumbușlucuri și de mult antren. 

 

Ce l-a făcut pe Radu Afrim atât de controversat? Ce a adus nou? Dar, mai ales, ce l-a făcut atât de iubit de către publicul tânăr și de către criticii de vârsta lui? La aceste întrebări a încercat să răspundă conferința „Radu Afrim. Țesuturile fragilității” de la Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu. Cristina Rusiecki a adus în atenția auditoriului mecanismele creației lui Afrim care l-au făcut pentru mulți regizorul preferat. Invitații săi au fost scenografa Iuliana Vîlsan și actori care au jucat în spectacolele lui Radu Afrim: Rodica Mandache, Mihaela Trofimov, Liviu Pintileasa. Și, desigur, Radu Afrim.

 

Conferința a fost prilejuită de apariția în limba engleză a volumului Radu Afrim. The Fabric of Fragility, un proiect al Asociației ENTHEOS, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Volumul a apărut în noiembrie 2016, în traducerea lui Samuel W. Onn și Eugen Wohl. Prefața Radu Afrim, To Be Continued... este semnată de Dieter Topp, președintele Fundației germane KulturForum Europa, iar postfața, The Book of a Dissidence, de Cristiana Gavrilă. 

 

 

Video (Verbs describes us):